Romania e frumoasa: Cimitirul vesel de la Sapanta

In ultima perioada toata lumea isi da cu parerea prin diverse medii despre brandul de tara al Romaniei si despre ceea ce ne defineste pe noi ca popor. E de prisos sa mai comentez ceva, insa dupa ce am vazut si “Imnul Crizei” pe care l-am postat ieri pe blog, ma gandesc ca avem un stil unic de a infrunta necazurile si de a trece peste perioadele nefaste.

Facem haz de necaz in cel mai mare fel.

Din toata tara, locul in care se face cel mai mare haz de necaz este…Cimitirul de la Sapanta, din Maramures, unic prin atmosfera de acolo si prin faptul ca se rade in fata mortii (sincer sa fiu, oricat de amuzante ar vrea sa para, mie tot triste mi s-au parut versurile de pe cruci).

Doua lucruri m-au frapat la cimitirul din Sapanta: atmosfera de acolo, inviorata de crucile albastre si imaginile colorate si faptul ca cimitirul se afla in inima satului. Din ce am mai vazut pana acum, cimitirul este undeva la marginea satului, separat de case. LaSapanta, cimitirul este in mijlocul caselor satului, iar oamenii se odihnesc pe bancuta din fata portii cimitirului.

Cimitirul Vesel nu este prea “batran”. Contrar asteptarilor mele si desi se spune ca “sarbatorirea mortii” este specifica culturii dacice in Romania, Cimitirul de la Sapantanu are decat 80 de ani. Artizanul acestui cimitir este artistul popular Stan Ion Patras, care a imbinat in crucile de la Sapanta talentul sau de pictor, sculptor si poet. Inspiratia i-a venit de la priveghiurile din zona, unde oamenii care participa amintesc de viata celui dus, glumesc pe seama lui, beau si mananca. Crucile respecta acelasi tipic: in partea de sus este descrisa in cateva imagini sumare viata sau moartea persoanei in cauza si in partea de jos este explicata in versuri imaginea respectiva. Toate elementele sunt pictate pe cruci de stejar vopsite in “Albastru de Sapanta”. Epitafurile, adica poeziile haioase despre cei decedati, sunt sincere si oarecum naive in destainuiri si nu iarta niciun pacat al celui decedat (ca o curiozitate, am observat din versuri ca foarte multi au murit fie calcati de tren sau de masini).

In perioada 12-15 august, la Sapanta se va desfasura Festivalul Intercultural “Drumul lung spre cimitirul vesel“. Detalii aici.

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea.